O definiție pentru caciolire
Argou
cacioli, caciolesc v. r. a se supăra, a fi necajit.
Intrare: caciolire
caciolire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||