2 definiții pentru căruța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căruțá [At: P. MAIOR, IST. 36/16 / Pzi: ~țéz/ E: căruță] (Înv) 1-2 vtr A (se) plimba cu căruța Si: cărăuți (1-2), căruți (1-2). 3 vt A pleca (cu carul) la drum Si: cărăuți (3), căniți (3). 4-5 vtr A (se) plimba cu luntrea Si: cărăuți (4-5), căruți (4-5).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căruțá, căruțez, vb. refl., tranz. – (înv.) A (se) plimba cu căruța: „Așe ne-am căruțat pân orașe și sate” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 299). – Din căruță „vehicul cu tracțiune animală” (< car „căruță” < lat. carrus) (MDA).

Intrare: căruța
căruța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.