2 definiții pentru cărăbănire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărăbăníre2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cărăbăni2] 1-2 (Mls d. vite) Umflare de iarbă sau de boală.

cărăbăníre1 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cărăbăni1] 1-2 (Pfm) Plecare rapidă (și pe furiș) Si: cărăbănit1 (1-2). 3 (Reg) Cărat. 4 (Pfm) Ciomăgire.

Intrare: cărăbănire
cărăbănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăbănire
  • cărăbănirea
plural
  • cărăbăniri
  • cărăbănirile
genitiv-dativ singular
  • cărăbăniri
  • cărăbănirii
plural
  • cărăbăniri
  • cărăbănirilor
vocativ singular
plural