2 definiții pentru căpățânar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpățânár sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~e / E: căpățână + -ar] (Trs) Căpăstru (1).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căpățânar, căpățânari s. m. criminal, ucigaș.

Intrare: căpățânar
căpățânar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpățânar
  • căpățânarul
  • căpățânaru‑
plural
  • căpățânari
  • căpățânarii
genitiv-dativ singular
  • căpățânar
  • căpățânarului
plural
  • căpățânari
  • căpățânarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)