2 definiții pentru călugărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călugărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: călugări] (D. persoane) Care a devenit călugăr (1) sau călugăriți (1).

călugărit1 sn [At: CREANGĂ, P. 47 / Pl: ~uri / E: călugări] 1 Călugărire. 2 Călugărie (1).

Intrare: călugărit
călugărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călugărit
  • călugăritul
  • călugăritu‑
  • călugări
  • călugărita
plural
  • călugăriți
  • călugăriții
  • călugărite
  • călugăritele
genitiv-dativ singular
  • călugărit
  • călugăritului
  • călugărite
  • călugăritei
plural
  • călugăriți
  • călugăriților
  • călugărite
  • călugăritelor
vocativ singular
plural
călugărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călugărit
  • călugăritul
  • călugăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • călugărit
  • călugăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)