O definiție pentru călâci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

călîci (-iuri), s. n. (Înv.) Spadă. Se spunea mai ales despre spada pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor, ca semn al învestirii. – Var. calîci. Tc. kiliç (Șeineanu, III, 25; Lokotsch 1040).

Intrare: călâci
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călâci
  • călâciul
  • călâciu‑
plural
  • călâciuri
  • călâciurile
genitiv-dativ singular
  • călâci
  • călâciului
plural
  • călâciuri
  • călâciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)