O definiție pentru căilă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căílă s. m. – Nume de bou: care are coarnele răsucite. – Var. căilat. Mag. kajla „răsucit” (DAR; Drăganu, Dacor., V, 338). În Trans.

Intrare: căilă
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • i
plural
  • i
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural