O definiție pentru căcărire


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CĂCĂRÍ, căcărésc, vb. IV. 1. Intranz. A avea diaree. 2. Tranz. A răsfăța. (din căca)

Intrare: căcărire
căcărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căcărire
  • căcărirea
plural
  • căcăriri
  • căcăririle
genitiv-dativ singular
  • căcăriri
  • căcăririi
plural
  • căcăriri
  • căcăririlor
vocativ singular
plural