O definiție pentru căcărire
Etimologice
CĂCĂRI, căcăresc, vb. IV. 1. Intranz. A avea diaree. 2. Tranz. A răsfăța. (din căca)
Intrare: căcărire
căcărire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||