O definiție pentru căcăreza

CĂCĂREZÁ, căcăréz, vb. I. Tranz. A defeca (în special despre animale). (din căcărează)

Intrare: căcăreza
verb (VT25)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căcăreza
  • căcărezare
  • căcărezat
  • căcărezatu‑
  • căcărezând
  • căcărezându‑
singular plural
  • căcărea
  • căcărezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căcărez
(să)
  • căcărez
  • căcărezam
  • căcărezai
  • căcărezasem
a II-a (tu)
  • căcărezi
(să)
  • căcărezi
  • căcărezai
  • căcărezași
  • căcărezaseși
a III-a (el, ea)
  • căcărea
(să)
  • căcăreze
  • căcăreza
  • căcăreză
  • căcărezase
plural I (noi)
  • căcărezăm
(să)
  • căcărezăm
  • căcărezam
  • căcărezarăm
  • căcărezaserăm
  • căcărezasem
a II-a (voi)
  • căcărezați
(să)
  • căcărezați
  • căcărezați
  • căcărezarăți
  • căcărezaserăți
  • căcărezaseți
a III-a (ei, ele)
  • căcărea
(să)
  • căcăreze
  • căcărezau
  • căcăreza
  • căcărezaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)