O definiție pentru căbăniță
Explicative DEX
❍CĂBANIȚĂ, CĂBĂNIȚĂ (pl. -țe) sf. Băn. 👕 Zeghe, dulamă, manta largă de lînă: din cotro bate vîntul, din acolo pune căbanița NOV. [srb. < tc.].
Intrare: căbăniță
căbăniță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||