cățelit¹ sn [At: MARIAN, INS. 146 / V: cațal~, cățăl~ / Pl: ~uri / E: cățeli] 1-10 Cățelire (1-10).

cățelit², ~ă a [At: MARIAN, NA. 45 / V: cațal~, cățăl~ / Pl: ~iți, ~e / E: cățeli] 1 (D. animale) Fătat². 2 (D. animale) Care a îndeplinit actul sexual Si: cățelat² (2), cățelărit² (2), încățelat² (2), încățelit² (2). 3-4 (D. boli) Care s-a agravat (sau a reizbucnit) Si: cățelat² (3-4), cățelărit² (3-4), încățelat² (3-4), încățelit² (3-4). 5 (Buc) Ațâțat². 6 (D. ceapă) Încolțit². 7 (D. ierburi) Înțelenit². 8 (D. bube, răni) Extins².

cațalit¹ sn vz cățelit¹

cațalit², ~ă a vz cățelit²

cățălit¹ sn vz cățelit¹

cățălit², ~ă a vz cățelit²