CÎRCNI, CRÎCNI (-nesc) vb. tr. și intr. 1 A nu scoate nici un sunet, a nu rosti nici o vorbă măcar, a nu zice nici cîrc (întrebuințat mai ales negativ): m’a rugat să nu crîcnesc o vorbă către nimeni (D.-ZAMF.) ¶ 2 A rosti vre-o vorbă, a scoate vre-un murmur (fără negațiune): vai de sufletul lui, dacă îndrăznește să cîrcnească (VLAH.) ¶ 3 ‡ A croncăni: Abia miezul nopții începe să treacă și corbul crîcnea (STAM.) [vulg.].

CRÎCNI 👉 CÎRCNI.