2 definiții pentru cârcâire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârcâire sf [At: MACEDONSKI, O. II, 47 / Pl: ~ri / E: cârcâi] 1 Emitere de sunete (neplăcute) caracteristice unor specii de păsări. 2 Sunet scos de găini (diferit de cotcodăcit).

CÎRCÎÍRE, cîrcîiri, s. f. Acțiunea de a cîrcîi și rezultatul ei; sunet scos de unele păsări. Auzi cîrcîiri de spaimă și bătăi de aripi în poiată. SADOVEANU, Z. C. 43. Erau fanfare [formate de cîntatul cocoșilor]... ce vesteau răsărirea pe curînd a soarelui și în care se amestecau cîrcîiri de găini gîlcevitOare. MACEDONSKI, O. III 47.

Intrare: cârcâire
cârcâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcâire
  • cârcâirea
plural
  • cârcâiri
  • cârcâirile
genitiv-dativ singular
  • cârcâiri
  • cârcâirii
plural
  • cârcâiri
  • cârcâirilor
vocativ singular
plural

cârcâire

  • 1. Acțiunea de a cârcâi și rezultatul ei; sunet scos de unele păsări.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Auzi cîrcîiri de spaimă și bătăi de aripi în poiată. SADOVEANU, Z. C. 43.
      surse: DLRLC
    • Erau fanfare [formate de cântatul cocoșilor]... ce vesteau răsărirea pe curînd a soarelui și în care se amestecau cîrcîiri de găini gîlcevitoare. MACEDONSKI, O. III 47.
      surse: DLRLC

etimologie: