4 definiții pentru cântat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cântat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: cânta] 1 Emis cu vocea sau cu un instrument, într-un mod muzical, armonios. 2 Lăudat. 3 Bocit.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cântat, -ă, cântați, -te, adj. Bocit, plâns: „Și cine mere cântat / Nu-i nădejde de-nturnat” (Calendar, 1980: 114). – Din cânta „a boci”.

cântat, -ă, cântați, -te, adj. – Bocit, plâns: „Și cine mere cântat / Nu-i nădejde de-nturnat” (Calendar, 1980: 114). – Din a (se) cânta „a boci”.

cântat, -ă, adj. – Bocit, plâns: „Și cine mere cântat / Nu-i nădejde de-nturnat” (Calendar 1980: 114). – Din a (se) cânta „a boci”.

Intrare: cântat (adj.)
cântat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântat
  • cântatul
  • cântatu‑
  • cânta
  • cântata
plural
  • cântați
  • cântații
  • cântate
  • cântatele
genitiv-dativ singular
  • cântat
  • cântatului
  • cântate
  • cântatei
plural
  • cântați
  • cântaților
  • cântate
  • cântatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)