3 definiții pentru bărătuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bărătuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / V: ~ăst~ / E: bărătui] (Trs) 1 Cumpărare a ceva din târg după o îndelungată tocmeală Si: (reg) bărătuit1 (1). 2 Nădăjduire.
bărăstuire sf vz bărătuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bărătui (-uesc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bărătuire
bărătuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bărăstuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.