BĂLMUJI (-ujesc) vb. tr. A vorbi încurcat, a bodogăni; a trăncăni, a sporovoi, a spune la fleacuri, a vorbi vrute și nevrute: din ceaslov și psaltire, și acele bălmujite rău ca vai de ele, să treci la gramatică (CRG.) [balmuș].

†BĂLMĂJI (-ăjesc), ❍BĂLMĂȘI (-ășesc) Băn. vb tr. Trans. = BĂLMUJI.

BĂLMEJI..., BĂLMEJUI... = BĂLMUJI.

BĂLMEȘI... BĂLMOJI... = BĂLMUJI...