O definiție pentru bălire
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
băli (-esc, -it), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland).
Intrare: bălire
bălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |