O definiție pentru băldăbire
Etimologice
băldăbi (-besc, -it), vb. – A fi sleit de căldură. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184). Cuvînt rar, abia documentat în Munt. – Der. băldăbeală, s. f. (extenuare, epuizare).
Intrare: băldăbire
băldăbire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||