O definiție pentru bădăduire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bădăduire sf [At: MDA / Pl: ~ri / V: bădădăire / E: bădădui] (Mol) 1 Hoinărire. 2 Bădădăire (2).
Intrare: bădăduire
bădăduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |