BÎZDÎGANIE, BIZDIGANIE, BIDIGANIE sf. pop. Pocitură, pocitanie, ființă diformă, monstru: vede Harap-Alb altă bîzdîganie și mai și: o pocitanie de om umbla cu arcul după vînat păsări (CRG.); nici nu visați ce bizdiganie mai este și aia (ISP.); era ocolit de bidigăniile cele mai urîte din lume (RET.) [probabil vsl. bezdyhanĭnŭ].

BIZDIGANIE 👉 BÎZDÎGANIE.