BÎTĂ¹ (pl. -te) sf. 1 Ciomag gros, noduros (🖼 497): un cioban stă răzemat în ~ pe o muche de deal (VLAH.) ¶ 2 pr. ext. Lovitură dată cu ciomagul, ciomăgeală, bătaie: știe numai de ~ (PAMF.).

BÎTĂ² sf. Mold. (PAMF.) Vorbă cu care se adresează cineva unei bunice sau ori-cărei femei bătrîne: bîta Irina.

BÎT (pl. -te) sn. Băn. Trans. = BÎTĂ.

BÎTICUȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. dim. BÎTĂ1 după ce-și făcură fie-care cîte o ~, plecară la cale (RET.).

BÎTUȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. 1 dim. BÎTĂ: Am o ~ învărgată, Pe cîmp aruncată (ghicitoare despre „șarpe”) (GOR.) ¶ 2 (Bețișor de) chibrit (FR.-CDR.).