O definiție pentru bâzgoiere
Etimologice
BÎZGOIA, bîzgoi, vb. I. Tranz. (Banat, Trans.) A se holba. (din zgîi)
Intrare: bâzgoiere
bâzgoiere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||