2 definiții pentru butucit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
butucit, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 35 / Pl: ~iți, ~e / E: butuci] Pus în butuc.
butucit, -ă adj. Care este pus în butuc. • pl. -ți, -te. • /v. butuci.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Intrare: butucit
butucit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)