2 definiții pentru butinar


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

butinár, butinari, s.m. – (reg.) Muncitor forestier: „Butinarii se numesc lucrătorii în pădure, aceia cari doboară fagi și brazi și-i coboară până la locurile unde pot fi încărcați în căruțe sau încheiați în plute. Exercitându-și meseria mai mult iarna decât vara (iarna trunchiurile copacilor alunecă mai ușor pe pământul sau zăpada înghețată și făcută pârtie), și-au construit colibe pentru adăpost în creerii munților” (Georgeoni, 1936: 15). „Viața butinarilor maramureșeni era foarte grea. Trăiau și munceau în condiții de izolare și mizerie, departe de casă” (Dăncuș, 1986: 66). – Din butin „exploatare forestieră” + suf. -ar.

butinár, -i, s.m. – Muncitor forestier: „Butinarii se numesc lucrătorii în pădure, aceia cari doboară fagi și brazi și-i coboară până la locurile unde pot fi încărcați în căruțe sau încheiați în plute. Exercitându-și meseria mai mult iarna decât vara (iarna trunchiurile copacilor alunecă mai ușor pe pământul sau zăpada înghețată și făcută pârtie), și-au construit colibe pentru adăpost în creerii munților” (Georgeoni 1936: 15). „Viața butinarilor maramureșeni era foarte grea. Trăiau și munceau în condiții de izolare și mizerie, departe de casă” (Dăncuș 1986: 66). -Din butin „exploatare forestieră” + -ar.

Intrare: butinar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butinar
  • butinarul
plural
  • butinari
  • butinarii
genitiv-dativ singular
  • butinar
  • butinarului
plural
  • butinari
  • butinarilor
vocativ singular
plural