4 definiții pentru buticare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
butica vi [At: MERA, L. B. 251 / Pzi: butic / E: ns cf buti] (Reg) 1 A nimeri pe neașteptate undeva. 2 A merge la întâmplare.
butica vb. IV. intr. (reg.) A umbla fără vreun scop; a pica pe neașteptate. Merge el buticînd încoace și încolo (MERA). • prez.ind. butic. /cf. buti.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
butica vb. refl. I A se umple de buticuri ◊ „Stațiunea balneară s-a buticat.” Emisiune TV (din butic + -a)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
butica vb. I (reg.) a nimeri, a pica.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: buticare
buticare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||