3 definiții pentru buticare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butica vi [At: MERA, L. B. 251 / Pzi: butic / E: ns cf buti] (Reg) 1 A nimeri pe neașteptate undeva. 2 A merge la întâmplare.

buticá vb. refl. I A se umple de buticuri ◊ „Stațiunea balneară s-a buticat. Emisiune TV (din butic + -a)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

buticá vb. I (reg.) a nimeri, a pica.

Intrare: buticare
buticare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buticare
  • buticarea
plural
  • buticări
  • buticările
genitiv-dativ singular
  • buticări
  • buticării
plural
  • buticări
  • buticărilor
vocativ singular
plural