4 definiții pentru buticar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTICÁR s. m. proprietar, gestionar al unui butic. (< fr. boutiquier)

buticár s. m. Proprietarul sau gestionarul unui butic ◊ „În concurență cu bișnițarii, și înfățișând un fenomen mai profund și mai complex, sunt buticarii. Cuvântul nu există în dicționare, dar are bune șanse să se impună. Privatizarea n-a coborât, în anul și jumătate scurs de la revoluție în adâncul economic.” R.lit. 18 VII 91 p. 2. ◊ „Este adevărat că «buticarii» vor trăi mai bine decât mine, chiar și după ce o să termin facultatea.” R.l. 23 XI 92 p. 5; v. și 23 X 93 p. 5; v. și bișnițar, nomenclaturist (din butic + -ar; cf. it. buticcaro; DPN 1983; D. Urițescu CV 2425, Irina Preda în LR 10/92 p. 545)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUTICÁR s. (rar) buticist. (~ul are un butic.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

buticar, buticari s. m. 1. minor internat într-o instituție de reeducare. 2. infractor care fură din magazine. 3. deținut minor. 4. proprietar de butic. 5. vânzător într-un butic.

Intrare: buticar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buticar
  • buticarul
  • buticaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • buticar
  • buticarului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)