4 definiții pentru butica

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butica vi [At: MERA, L. B. 251 / Pzi: butic / E: ns cf buti] (Reg) 1 A nimeri pe neașteptate undeva. 2 A merge la întâmplare.

butica vb. IV. intr. (reg.) A umbla fără vreun scop; a pica pe neașteptate. Merge el buticînd încoace și încolo (MERA). • prez.ind. butic. /cf. buti.

butica vb. refl. I A se umple de buticuri ◊ „Stațiunea balneară s-a buticat. Emisiune TV (din butic + -a)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

butica vb. I (reg.) a nimeri, a pica.

Intrare: butica
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • butica
  • buticare
  • buticat
  • buticatu‑
  • buticând
  • buticându‑
singular plural
  • butichea
  • buticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • butichez
(să)
  • butichez
  • buticam
  • buticai
  • buticasem
a II-a (tu)
  • butichezi
(să)
  • butichezi
  • buticai
  • buticași
  • buticaseși
a III-a (el, ea)
  • butichea
(să)
  • buticheze
  • butica
  • butică
  • buticase
plural I (noi)
  • buticăm
(să)
  • buticăm
  • buticam
  • buticarăm
  • buticaserăm
  • buticasem
a II-a (voi)
  • buticați
(să)
  • buticați
  • buticați
  • buticarăți
  • buticaserăți
  • buticaseți
a III-a (ei, ele)
  • butichea
(să)
  • buticheze
  • buticau
  • butica
  • buticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)