BURGHIU (pl. -ie) sn. 1 🔧 Unealtă a tîmplarului, dulgherului, rotarului, dogarului, fierarului, etc. cu care se găurește lemnul, fierul, etc., sfredel, spițelnic; forma variază după diferitele trebuințe: ~ spiral, ~ cu lingură, ~ cu vîrf (🖼 672) ¶ 2 💫 BURGHIUL, nume dat de popor celor trei stele mici din constelațiunea Vizitiului, numite și „Sfredelul mic”, „Sfredelul pămîntului” OT. [tc. burgy].