O definiție pentru burețar


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

burețar, burețari s. m. (intl.) 1. individ situat pe o treaptă socială superioară aceleia a boschetarilor; vagabond îmbrăcat mai îngrijit, care execută munci în interesul personal al anumitor persoane, obținînd în schimb protecție și mijloace de subzistență. 2. arab.

Intrare: burețar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burețar
  • burețarul
  • burețaru‑
plural
  • burețari
  • burețarii
genitiv-dativ singular
  • burețar
  • burețarului
plural
  • burețari
  • burețarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)