4 definiții pentru bunghit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bunghit1 sn [At: MDA ms / E: bunghi2] (Fam; rar) 1 Pricepere. 2 Observare. 3 Supraveghere. 4 Descoperire. 5 Înțelegere. 6 (Arg) Copiere (la lucrările scrise școlare).

bunghit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bunghi2] (Fam) 1 Observat. 2 Supravegheat. 3 Descoperit. 4 (Înv; arg) Copiat.

bunghi vb. IV. (reg.) 1 refl. A privi, a se uita cu atenție (la ceva). 2 tr. A cerceta, a observa, a desluși. 3 tr. A-și da seama, a înțelege. • prez.ind. -ghesc. și sbunghi vb. IV. /cf. țig. banghi, rom. sbanghiu.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bunghí (-ghésc, -ít), vb.1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb.Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).

Intrare: bunghit
bunghit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunghit
  • bunghitul
  • bunghitu‑
  • bunghi
  • bunghita
plural
  • bunghiți
  • bunghiții
  • bunghite
  • bunghitele
genitiv-dativ singular
  • bunghit
  • bunghitului
  • bunghite
  • bunghitei
plural
  • bunghiți
  • bunghiților
  • bunghite
  • bunghitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)