O definiție pentru buiurdi
Arhaisme și regionalisme
BUIURDI vb. (Mold.) A da un ordin, a transmite oficial un act unei autorități inferioare. Sultanul … cetindu-l [arzul boierilor], l-au buiurdit la Vezirul, să le facă pe voie. NECULCE. Etimologie: buiurdiu. Vezi și buiurlău. verb
Intrare: buiurdi
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)