O definiție pentru buiac (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buiac2 sn [At: MÂNDRESCU, L. P. / Pl: ~iece / E: mg bujka] (Reg) Pieptar de postav subțire și căptușit cu vată.

Intrare: buiac (s.n.)
buiac (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N19)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiac
  • buiacul
  • buiacu‑
plural
  • buiece
  • buiecele
genitiv-dativ singular
  • buiac
  • buiacului
plural
  • buiece
  • buiecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buiac (s.n.) regional

  • 1. Pieptar de postav subțire și căptușit cu vată.

etimologie: