O definiție pentru buhurete
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
BUHURETE, buhureți, s. m. (Var.) Huhurez. (cf. huhurez)
Intrare: buhurete
buhurete substantiv masculin
substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |