budalău sn [At: H XII, 386 / V: ~dăl~ / Pl: ~laie / E: ns cf budăi] (Reg) Putinei folosit la bătut untul Si: budereu.

❍BUDALĂU, BUDĂLĂU (pl. -ăe) sn. Mold. BUDĂIU.

budalăŭ n., pl. aĭe (rudă cu budăĭ). Est. Buduroĭ, putină făcută dintr’n trunchĭ scorburos și care servește maĭ ales la ținut făină.