bucta, buctez, (buhta), v.i. (reg.) 1. A greși; a rata. 2. A intra în bucluc. 3. A da faliment. ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, cu sensul de „a fi într-o situație neplăcută”. – Din magh. buktat „a scufunda; a pica pe cineva la examen”.

bucta, buctez, vb. intranz. – (reg.) 1. A greși; a rata. 2. A intra în bucluc. ♦ Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „a fi într-o situație neplăcută” (DRT, 2010). – Din magh. buktat „a scufunda; a pica pe cineva la examen”.