2 definiții pentru bucit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buci vt [At: H IV, 280 / V: bocși, bucși, buti / Pzi: bucesc / E: bucea] A pune o bucea la butucul roții.

Intrare: bucit
bucit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucit
  • bucitul
  • bucitu‑
  • buci
  • bucita
plural
  • buciți
  • buciții
  • bucite
  • bucitele
genitiv-dativ singular
  • bucit
  • bucitului
  • bucite
  • bucitei
plural
  • buciți
  • buciților
  • bucite
  • bucitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)