O definiție pentru bucin

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucin1 sn [At: MARIAN, NU. 667/7 / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Bucată de lemn scurtă, cilindrică, goală pe dinăuntru și fixată în grindă. 2 Colac în formă cilindrică, copt pe un sul de lemn.

Intrare: bucin
bucim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucin
  • bucinul
  • bucinu‑
plural
  • bucine
  • bucinele
genitiv-dativ singular
  • bucin
  • bucinului
plural
  • bucine
  • bucinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)