O definiție pentru bucin
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bucin1 sn [At: MARIAN, NU. 667/7 / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Bucată de lemn scurtă, cilindrică, goală pe dinăuntru și fixată în grindă. 2 Colac în formă cilindrică, copt pe un sul de lemn.
Intrare: bucin
bucim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bucin substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)