❍BĂLĂUR sm. Olten. 🌿 BRÎNDUȘĂ-DE-TOAMNĂ.

BĂLURĂ sf. Olten. 🌿 = BRÎNDUȘĂ-DE-TOAMNĂ [bălur].

CEAPĂ (pl. cepe) sf. 🌿 1 Plantă erbacee cultivată pentru bulbul (căpățîna) ei comestibil (Allium cepa) (🖼 1017); F: nu plătește o ~ degerată sau nici două cepe degerate, nu prețuește nimic, n’are nici o valoare ¶ 2 = BULB ¶ 3 CEAPA-CIOAREI¹, mică plantă bulboasă, cu flori galbene; numită și „scînteiuță” (Gagea pratensis) (🖼 1018); -CEAPA-CIOAREI², plantă bulboasă, cu flori albastre; numită și „floarea viorelei”, „zambilă” sau „zambul” (Muscari comosum) (🖼 1019); -CEAPA-CIOAREI³ = BĂLUȘCĂ; -CEAPA-CIOAREI⁴ = PORUMBEI; -CEAPA-CIOAREI⁵ = BRÎNDUȘĂ-DE-TOAMNĂ ¶ 4 CEAPĂ-CIOR(E)ASCĂ¹, plantă bulboasă, cu flori alburii, originară din Siberia, cultivată adesea pentru trebuințe culinare; numită și „ceapă-lungă” sau „cepșoare” (Allium fistulosum) (🖼 1020); – CEAPĂ-CIOR(E)ASCĂ² = TURTĂ ¶ 5 CEAPĂ-DE-MARE, plantă bulboasă, cu bulbul oval, foarte mare, cu flori alburii (Scilla maritima) (🖼 1021) F Ceasornic (de buzunar) mare: aveam o ~ veche de ceasornic de buzunar (GRIG.) [lat. caepa].

GHICITOR, Mold. Tr.-Carp. GÎCITOR, -TOARE I. adj. verb. GHICI. Care ghicește. II. sm. f. Persoană care pretinde că știe să prezică viitorul, să ghicească taine, fapte ascunse, etc., cu ghiocul, cu bobii, cu cărțile, etc.: acela e bun ghicitor carele ghicește mai ’nainte de ce i se întîmplă lucrul (ISP.). III. GHICITOARE sf. 1 Definițiunea unui lucru, sau întrebare pusă altuia în termeni obscuri, greu de priceput, și pe care acesta urmează s’o ghicească; cimilitură, enigmă ¶ 2 🌿 = BRÎNDUȘĂ-DE-TOțAMNĂ: adună ghicitori de pe coaste și albăstrește cu ele de minune ouăle (LUNG.).