opțiuni

4 definiții pentru bricuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bricuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: bricui] (Mrn) Curățare a punții unei nave cu cărămidă sau cu nisip.

bricui vb. IV. tr. (mar.; compl. indică punțile navelor etc.) A curăța cu cărămidă sau nisip. • prez.ind. -iesc. /<fr. briquer.

BRICUI vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bricui vb., ind. prez. 1 sg. și pl. bricuiesc, 3 sg. bricuiește

Intrare: bricuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bricuire
  • bricuirea
plural
  • bricuiri
  • bricuirile
genitiv-dativ singular
  • bricuiri
  • bricuirii
plural
  • bricuiri
  • bricuirilor
vocativ singular —
plural —