3 definiții pentru brehăit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brehăit sn [At: CANTEMIR, IST. 203 / Pl: ~uri / E: brehăi] (Reg) 1 (Pfm) Lătrat. 2 Muget scos de căprioară. 3 Guițat. 4 Râs pe înfundate. 5 Ironie.
BREHĂIT s. n. (Mold.) Lătrat. Coteii de cehnit, ogarii de scîncit, dulăii de brehăit și Șoimul de piuit amurțisă. CI, 170. Etimologie: brehăi. Vezi și brehăi, brehăitură, brehău. Cf. brehăitură. substantiv neutru
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brehăit s. n.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: brehăit
brehăit substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)