O definiție pentru bor (vânt)

Arhaisme și regionalisme

bor, s.m. (reg., înv.) Vânt puternic: „În vânt și bor mare face-te-oi, / În vânt mare țâpa-te-oi” (Bilțiu, 2002: 201). – Probabil din bora „vânt puternic, uscat și rece, care bate iarna dinspre munte spre mare”, cf. lat. boreas „vânt din nord, crivăț”.

Intrare: bor (vânt)
bor3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bor
  • borul
plural
  • bori
  • borii
genitiv-dativ singular
  • bor
  • borului
plural
  • bori
  • borilor
vocativ singular
plural
Exemple de pronunție a termenului „bor” (20 clipuri)
Clipul 1 / 20