2 definiții pentru bontănire

Explicative DEX

bontănire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bontăni] (Reg) Ciocănire.

bontănire s.f. (reg.) Acțiunea de a bontăni și rezultatul ei; (reg.) bontănit. • pl. -i. /v. bontăni.

Intrare: bontănire
bontănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bontănire
  • bontănirea
plural
  • bontăniri
  • bontănirile
genitiv-dativ singular
  • bontăniri
  • bontănirii
plural
  • bontăniri
  • bontănirilor
vocativ singular
plural

Exemple de pronunție a termenului „bontănire

Visit YouGlish.com