3 definiții pentru bont
Explicative DEX
†BONT1, BUNT (pl. -turi) sn. Răscoală, răzvrătire [pol.].
BONT2 I. adj. 1 Ciuntit, cu vîrful retezat ¶ 2 Ciung: el da cu picioarele lui boante în văzduh, ca să se apere (D.-ZAMF.). II. sn. (pl. boante) Mîini sau picioare ciuntite.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BUNT 👉 BONT1.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: bont
bont
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.