2 definiții pentru boanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boánță1 sf [At: CV, 1949, nr. 8, 32 / Pl: ~țe / E: nct] (Ljcp) 1 Punct pierdut. 2 (Îe) Joc la ~țe Joc în care se numără punctele pierdute.

boánță2 sf [At: CHEST. V A, 72 / Pl: ~țe / E: nct] (Reg; pbl) 1 Vezica urinară. 2 Organ genital feminin.

Intrare: boanță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boanță
  • boanța
plural
  • boanțe
  • boanțele
genitiv-dativ singular
  • boanțe
  • boanței
plural
  • boanțe
  • boanțelor
vocativ singular
plural