9 definiții pentru boșcă (pl. boște)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bóșcă2 sf [At: LB / Pl: bosce, ~ște / E: mg bocska] (Trs; mgm) 1 Butoiaș. 2 Vas pentru ulei.

bóșcă1 sf [At: GALACTION, V. ROM. iulie-august 1931, 10 / V: boaș- / Pl: boște, boști, bosci / E: nct] 1 Grămadă de lemne acoperite cu iarbă, care se carbonizează în aer liber. 2 Pivniță mică (pentru legume).

1) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (cp. cu boșcă 2). Munt. Vest. Zemnic (pivniță mică saŭ bordeĭ de păstrat legume). V. temnic.

2) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (ung. bocska, bg. bočk, butoĭaș, rus. bóčka, butoĭ, vsl. bučĭka, rudă cu bute. V. poloboc). Trans. vest. butoĭaș.

zémnic și zí- n., pl. e (rut. zemnik, d. zémno, frig; bg. zimnik). Pivniță maĭ mică de păstrat legume orĭ stupĭ. – Mold. Pop. zămnic. În Munt. vest boșcă. V. ĭestic, celar, gherghir.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bóșcă, bóște, s.f. (reg.) 1. pivniță mică. 2. butoiaș.

bóșcă, boște, (boașcă), s.f. – (reg.) 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul. 3. Umflătură. 4. Boșca capului = cutia craniană. 5. Capul florii-soarelui. 6. Stup de viespi. ♦ „Pita, când o vede popa, era numai o boașcă” (Bilțiu, 1994: 304; Costeni). – Din magh. bocska (MDA) < sl. bučika (Miklosich, cf. DER).

bóșcă, -te, s.f. – 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul (Lexic reg. 1960). – Din magh. bocska (MDA).

Intrare: boșcă (pl. boște)
boșcă (pl. boște) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boșcă
  • boșca
plural
  • boște
  • boștele
genitiv-dativ singular
  • boște
  • boștei
plural
  • boște
  • boștelor
vocativ singular
plural