8 definiții pentru boșcă (pl. boșci)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bóșcă1 sf [At: GALACTION, V. ROM. iulie-august 1931, 10 / V: boaș- / Pl: boște, boști, bosci / E: nct] 1 Grămadă de lemne acoperite cu iarbă, care se carbonizează în aer liber. 2 Pivniță mică (pentru legume).

bóșcă2 sf [At: LB / Pl: bosce, ~ște / E: mg bocska] (Trs; mgm) 1 Butoiaș. 2 Vas pentru ulei.

1) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (cp. cu boșcă 2). Munt. Vest. Zemnic (pivniță mică saŭ bordeĭ de păstrat legume). V. temnic.

2) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (ung. bocska, bg. bočk, butoĭaș, rus. bóčka, butoĭ, vsl. bučĭka, rudă cu bute. V. poloboc). Trans. vest. butoĭaș.

zemnic s.n. (înv., reg.) Pivniță, beci. Zemnicele cu hrană și băutură (SADOV.). ♦ Adăpost în pămînt în care se țin stupii • pl. -ce, (reg.) -ci. /<bg. земник, ucr. земник.

zémnic și zí- n., pl. e (rut. zemnik, d. zémno, frig; bg. zimnik). Pivniță maĭ mică de păstrat legume orĭ stupĭ. – Mold. Pop. zămnic. În Munt. vest boșcă. V. ĭestic, celar, gherghir.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bóșcă (boșci), s. f. – Butoi, bute. Mag. bocska (DAR), care provine din sl. bŭčiva, bŭčika (Miklosich, Lexicon, 50). Din sl., după Miklosich, Slaw. Elem., 16.

Intrare: boșcă (pl. boșci)
boșcă (pl. boșci) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boșcă
  • boșca
plural
  • boșci
  • boșcile
genitiv-dativ singular
  • boșci
  • boșcii
plural
  • boșci
  • boșcilor
vocativ singular
plural