O definiție pentru blojorire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
blojori, blojoresc, vb. IV (înv.) a defăima, a bârfi.
Intrare: blojorire
blojorire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||