2 definiții pentru bleotocărire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bleotocărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bleotocăreáscă

Intrare: bleotocărire
bleotocărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleotocărire
  • bleotocărirea
plural
  • bleotocăriri
  • bleotocăririle
genitiv-dativ singular
  • bleotocăriri
  • bleotocăririi
plural
  • bleotocăriri
  • bleotocăririlor
vocativ singular
plural

bleotocări regional

  • 1. A se bălăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bălăci un exemplu
    exemple
    • Lîngă fîntînă... bleotocăreau niște rațe, tot spălîndu-se. CONTEMPORANUL, VI 97.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: