BLEAH 👉 BLEAU.

BLEAU¹, BLEAV, Mold. BLEAH (pl. -eauri, -eavuri, -eahuri) sn. 1 Tinichea: tablă de fier cu care se îmbracă osia carului ca să nu se roadă în urma frecării de butucul roatei: acolo erau lanțuri, bleauri și leoci vechi de căruță (DLVR.) ; un bleah roșu (DRĂGH.) ¶ 2 Tablă de fier cu care se căptușește pe din afară căpățîna roții (🖼 503) [germ. Bleeh + rut. bljaha].