2 definiții pentru blătuire
Explicative DEX
blătui vb. IV. tr. (fam.) 1 A face blatul. 2 (fam.; compl. indică mai ales meciuri sportive) A aranja dinainte rezultatul. • prez.ind. -iesc. /blat2 + -ui.
Argou
blătui, blătuiesc v. t. 1. a ascunde. 2. a tăcea. 3. a fura. 4. a mitui.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: blătuire
blătuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||